Rugaciunea

Rugaciunea este una dintre cele sase necesitaţi spirituale ( instruirea, postul, meditatia hristica, rugaciunea, propovaduirea Iubirii,  si vindecarea hristica) despre care Mantuitorul Iisus Hristos   ne-a spus la un moment dat, mai mult, ne-a poruncit sa le practicam daca vrem să-L urmam, sa urmam Calea, Adevarul si Viata.

,,Adevarat, adevarat zic voua: cel ce crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu si mai mari decat acestea va face, pentru ca Eu Ma duc la Tatal”     Ioan 14:12

Rugaciunea este de altfel una dintre modalitatile esentiale, de bază as spune, prin care putem sa refacem legatura cu duhul nostru si prin el sa intram apoi in comuniune cu Chintesenţa sau Dumnezeul Cel Adevarat.

,,Rugaciunea nu numai ca il apropie pe om de Dumnezeu, ci il lipeşte de Dumnezeu si il face un duh cu El”  spunea parintele Cleopa.

Ea este suportul energetic necesar si fundamental de care avem nevoie pentru  exprimarea virtuţilor divine. Rugaciunea este cea care face sa infloreasca Iubirea in noi si tot ea o intretine apoi. Este apa vie a gradinii noastre, a sufletului nostru.

Ca si Iubirea pe care o intreţine si o inalta in acelasi timp, rugaciunea are treptele ei, dupa cum ne-au spus sfintii parinti, trepte  pe care am sa incerc sa vi le prezint tinand cont de felul in care au fost analizate, la un moment dat, de catre parintele Cleopa.

Rugaciunea trupului

 Este acea rugaciune pe care o facem cu gura, rostind-o incet sau mai tare, în functie de imprejurari.

“Dar sa stiti ca rugaciunea gurii, dupa invatatura dumnezeiescului parinte Grigore de Nissa, marele filosof si fratele marelui Vasile, este granita cea mai departata a rugaciunii, sau mai bine zis, ca sa intelegeti mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de jos din scara rugaciunii. Stii ca atunci cand te urci pe scara, pui piciorul pe cel dintai cui. Dar, cat ai de suit!

Asadar, cand ne rugam cu gura, sa stiti ca facem bine, caci cu aceasta incepe a se invata omul a se ruga. Cu gura incepem sa invatam intai rugaciunile incepatoare: “Imparate ceresc”, “Sfinte Dumnezeule”, “Preasfanta Treime”, “Tatal nostru”, “Crezul”, “Psalmul 50″…; si-i bine sa le invatam pe de rost din carti de rugaciune, din Ceaslov si Psaltire” – parintele Cleopa.

Trupul nostru se roaga prin intermediul gurii. Toate celulele, structurile, organele noastre fizice se roaga de fapt numai ca noi nu le auzim. Prin urmare, in timpul  practicarii rugaciunii trupului incepem sa-L manifestam din ce in ce mai mult pe Dumnezeu cu acesta dar si cu cu corpul vital eteric intr-o prima faza, apoi cu cel astral. Este insa, asa cum spunea parintele Cleopa doar prima treapta a rugaciunii, treapta incepatoare dar care in niciun caz nu trebuie sarita sau neglijata.

Rugaciunea mintii

Constituie a doua treapta a rugaciunii pe care incepem sa o practicam dupa un anumit timp necesar insusirii rugaciunii trupului, a meditatiei hristice asupra acestui tip de rugaciune, constientizarea si apoi manifestarea ei. Pe nesimtite rugaciunile folosite in timpul „rugaciunii gurii” se aşeza in noi, incep sa faca parte din fiinta noastra. Rugaciunea, la modul general, incepe sa fie o parte componenta a a fiintei noastre si nu ne mai putem lipsi de ea. De acum incolo ne vom ruga prin urmare cu mintea, practicand astfel o rugaciune superioară celei a trupului: „rugaciunea mintii”.

Sfantul Apostol Pavel spunea : ,,Vreau mai bine sa zici cinci cuvinte cu mintea în biserica, decat zece mii de cuvinte cu limba”.

Aceasta rugaciune va intari manifestarea lui Dumnezeu la nivelul trupului, al corpului vital-eteric, al corpului  astral si va declansa manifestarea lui din ce în ce mai mare cu corpul mental, cel care se roaga de fapt.

Rugaciunea inimii

Ca sa putem inţelegem corect aceasta treapta a rugaciunii trebuie sa vedem intai ce este de fapt inima”, in această exprimare, pentru ca in niciun caz nu este vorba de inima fízica a omului. Aceasta ,,inima” reprezinta partea de simtire sufleteasca a omului ea situandu-se atat la nivelul naturii inferioare ( ,,inima zburdalnica” ) cat si la nivelul naturii superioare si divine. Avem astfel zece ,,inimi”: inima trupeasca, eterica, astrala, mentala, solara, universica, cosmica, inima corpului Sfantului Duh, a corpului Hristic, a corpului Esentei. La fiecare nivel dintre cele amintite ,,rugaciunea inimii” se manifesta diferit ca şi Iubirea. Nu este usor sa practicam aceasta rugaciune si nu vom ajunge la ea decat numai dupa ce am asezat, am invatat si practicat cu ravna cele doua trepte de dinainte.

Sfantul Isac Sirianul spunea ca „doar unu din zece mii” ajunge sa poata practica aceasta rugaciune.

,,Cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda, in miscarea sufletului nostru. Aceasta rugaciune este mult mai desavarsita si se numeste rugaciunea inimii”. Parintele Cleopa.

In timpul acestei rugaciuni se intareste manifestarea lui Dumnezeu in zona  naturii inferioare la nivelul superior, inalt, al celor patru „parti” componente ale ei : trupul, corpul vital-eteric ( etericul superior), corpul astral (astralul superior), corpul mental ( mentalul superior). Textul acestei rugaciuni binecunoscut si consacrat de altfel este „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul-pacatoasa!” Cu „inima”pot fi spuse insa toate celelalte rugaciuni cunoscute.

Rugaciunea de sine miscatoare

,,De ce se cheama asa? Cand s-a intarit rugaciunea in inima …de la o vreme inima se roaga fara sa zica limba cuvinte. Este ceea ce spune la “Cantarea Cantărilor”, in Biblie: ,,Eu dorm si inima mea vegheaza. Stii cum este atunci rugaciunea noastra? Asa cum ai intoarce un ceas si apoi el merge singur”.

,,In aceasta treapta ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Neîncetat sa va rugaţi (I Tes. 5,17). Ni s-ar parea ca Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastra. “Cum sa ma rog neincetat? Dar eu mananc. Ma pot ruga cand mananc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Ma pot ruga?” Te poti, daca vrei! Omul care a ajuns la rugaciunea de sine miscatoare, oriunde ar fi, inima lui se roaga permanent.   Dacă-i in avion, daca-i in tren, daca-i in fabrica, daca-i la gara, daca-i pe drum, daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Aceasta rugaciune, cand ajunge sa fie “de sine miscatoare”, toata  viata omului este o rugaciune. Orice lucreaza pe pămant, el tot timpul se roaga”  Părintele Cleopa.

Aceasta treapta a rugaciunii, cea de a patra,  intareste si mai mult pe „truditor” in manifestarea lui Dumnezeu cu natura sa inferioara dar si cu corpul  solar. Este caracteristica, daca vreti, oamenilor solari.

Cine reuseşte sa inalte rugaciunea sa pana la acest nivel, iarta tot mai usor si iubeşte in mod superior toate existentele Creaţiei. Apar „mugurii” iubirii superioare neconditionate. Acea persoana este deja angajata ferm pe calea credintei reale, manifeste, este un om care a auzit chemarea Hristosului si paseste inainte, neabatut pe Calea Sa. A iesit din labirintul „cautarilor spirituale”.

 Rugaciunea de sine vazatoare

Iata ce spunea parintele Cleopa despre aceasta rugaciune :

,,Cand ajunge omul sa fie inainte-vazator de Dumnezeu, el are aceasta rugaciune numita “vazatoare”. Deci, se suie cu mintea asa de tare, ca el vede aici unde suntem noi, caţi demoni sunt – ca sunt multi – si cati îngeri sunt.  Pe toti ii vede. Si vede pe cel ce si-a curatit inima, vede si gandurile; gandurile ce le gandeşte fiecare. Atat de curata devine mintea lui, ca iţi spune ce gandesti tu, ce gandeste celalalt. La fiecare le stie gandurile. Ai văzut la Mantuitorul: Stiind gandurile carturarilor si ale fariseilor, a zis: Ce ganditi rele in inimile voastre? …. Se uita şi vedea gândurile lor. Deci, la masura aceasta ajunge omul care are rugaciunea de sine vazatoare. Stie gandurile la toti care sunt de fată. Vede duhurile rele, vede îngerii si pe toti care se ingrijesc de mantuirea noastra aici”.

La acest nivel de manifestare  a rugaciunii omul intra într-o alta faza de evoluţie proprie pe care noi cei din Focul Sacru o numim faza universica  in care el Il manifesta plenar pe Dumnezeu cu natura inferioara, cu corpul solar – cauzal si cu cel universic - budhic. Iubirea sa fata de sine însusi precum si faţa de existenţele Creatiei creste in manifestare, apar „fructele” inca necoapte  ale iubirii superioare neconditionate. La acest nivel de manifestare apar, prin urmare, darurile Sfântului Duh, se trezesc potenţe deosebite în omul respectiv, insa numai  acele potenţe de care are nevoie pentru ca Voia lui Dumnezeu sa se faca prin el si cu el. Mai concret truditorul poate capata darul clarvederii, al claraudiţiei, poate „vedea” sau percepe aura celorlalte existenţe, începe sa le simta intr-un alt plan decat cel obisnuit.

Rugaciunea in extaz sau în uimire

O alta treapta a rugaciunii superioară celei de dinainte este aceasta rugaciune despre care tot parintele Cleopa spune : „Dar este si alta treapta de rugaciune mai inalta, a sasea: Rugaciunea in extaz sau in uimire. Prin aceasta, in vremea rugaciunii, omul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul si mainile si degetele lui ca facliile de foc si nu mai este pe pamant cu mintea, ci numai in cer”.

Este rugaciunea specifica corpului cosmiccorpul atmic - uman, practicata de oamenii aflati in faza de evolutie cosmica, rugaciune care constituie ultimul prag inainte de intrarea în comuniune a omului cu natura sa divina. In timpul ei natura inferioara precum si cea superioara Il vor manifesta plenar pe Domnul Dumnezeu si „fructele coapte” ale Iubirii superioare neconditionate isi vor face aparitia. Aceasta stare poate fi atinsă extrem de greu, ea fiind specifică la puţin oameni pe acest Pamant acestia fiind de regula marii preotii initiati cu mare har, lucrătorii hristici, mari iniţiaţi, maestrii spirituali angajaţi total pe Calea Hristica.

Rugaciunea cea duhovniceasca

„Ultima rugaciune, mai înalta decat cea în extaz, este: Rugaciunea cea duhovniceasca. Aceasta este a şaptea. Rugaciunea duhovniceasca nici nu se mai cheama rugaciune. Ea, dupa toti dumnezeiestii Parinti, se cheama vedere duhovniceasca si Imparatie a cerului. Aceasta este cea mai inalta rugaciune, de care spune dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul ca “de abia se invredniceste unul din neam in neam, de o descoperire ca aceasta”. Intr-o generatie abia daca se gaseste unul”. Părintele Cleopa.

Aceasta treapta a rugaciunii, a saptea este cea mai inalta si la ea extrem de putini oameni ajung. Este rugaciunea naturii divine umane, cea care confera aparitia „mugurilor” Iubirii Divine neconditionate la nivelul corpului Sfântului Duh, a „fructelor” inca necoapte ale aceiaşi Iubirii, la nivelul de manifestare al corpului Hristic  si in final „roadele” coapte ale Iubirii Divine neconditionate întalnite în zona de manifestare a corpului  Esentei si a duhului omului.

In final ca si concluzii generale privitoare la aceasta necesitate spirituala numita rugaciune putem spune urmatoarele lucruri.

Rugaciunea ca si Iubirea se invata si are treptele ei de manifestare, trepte care trebuiesc strabatute cu multă rabdare, multa „truda hristica”, fiecare din aceste „trepte” constituind un prag spiritual peste care nu putem sari asa pur si simplu.

Practicarea celor sapte trepte ale rugaciunii tine de vointa si stradania omului dar reusita in manifestarea lor trebuie lasata în Voia lui Dumnezeu, intrucat fara implicarea Lui in acest act de spiritualizare, acest lucru nu este posibil; orgoliul, egoul necontrolat al omului poate sa-l duca la pierzanie daca va proceda altfel. Adica, procesul evolutiv nu trebuie în nici un caz fortat, nu trebuie sa folosim tehnici sau meditaţii speciale pentru asta, nu trebuie sa tinem cont numai de vointa noastra. Daca vom face asta cu siguranta vom fi „sprijiniti” in incursiunea noastră de demoni si vom suporta consecintele infatuarii noastre. Exista doua momente importante in acest procese: mintea pentru a urca in „rugaciunea inimii”, deci pentru a ajunge la „inima” trebuie sa treaca de doi „vamesi” : imaginatia si ratiunea.

De multe ori rugaciunea omului se opreşte la „vama” numită „imagintie” lasandu-se rapit de ea si pierzand astfel esenta manifestarii rugaciunii: intrarea în comunicare, în comuniune cu sufletul si duhul sau. Sfantul Nil Ascetul zice în Filocalie :

„Fericita este mintea aceea care a ajuns sa se roage lui Hristos, fara imagintţie, fara forma! Mintea Mantuitorului n-a avut imaginatie, spun toti sfintii teologi.”

„Deci, in vremea rugaciunii n-ai voie sa-ti închipui nimic. Nici imaginatii sfinte, nici pe Hristos pe Sfanta Cruce, nici pe scaunul Judecatii. Nimic. Ca toate imagintiile sunt afara de inima si dacă ramai sa te inchini la acestea, nu te închini lui Hristos”. Părintele Cleopa.

Iar evanghelistul spune:

„Tu, cand te rogi, intra in camara ta si incuie usa ta si roaga-te Tatalui tau intru ascuns si Tatal tau, Care vede cele intru ascuns, îti va rasplati tie la aratare”. Matei 6:6.

Rugaciunea trebuie facuta in taina cu o interiorizare maxima si trebuie adresata direct Domnului Dumnezeu, fara a ne inchipui sau vizualiza ceva in acel moment. Asta insa nu ne opreste sa constientizam spre exemplu, faptul ca in momentul in care ne rugam se roaga impreuna cu noi milioane de oameni pe acest Pamant. Asta nu este o imagine ci o constientizare a unitatii in rugaciune.

In ceea ce priveste „vama ratiunii” daca dorim sa mutam rugaciunea mintii in „inima” trebuie sa obţinem acea stare de pace sufleteasca necesara astfel incat uneltirile demonice indreptate cu predilectie dupa cum bine stim asupra mintii noastre ( asupra sufletului mental) sa nu aiba sorti de izbanda. In timpul rugaciunii ne trec uneori prin minte tot felul de lucruri, cu vibratii coborate, care cateodata ne opresc chiar din rugaciune. Ei bine, prin truda, prin rabdare si multa credinta putem trece si de acest „vames” numit ratiune. Numai atunci vom reuşi să ne inaltam rugaciunea in zona de manifestare superioară a sufletului nostru, numai atunci vom putea muta „rugaciunea mintii” in „inima”.

Rugaciunea trebuie să fie cat mai scurtă, simpla fara tot felul de filozofii, care ingreuneaza mintea ce nu  poate trece astfel pragul „inimii”

„Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate. Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El”.  Matei 6:7,8

Rugaciunea adevarata te inalta catre manifestarea Iubirii Divine si te leaga în mod minunat, feeric, numai de Domnul Dumnezeu.

Doamne ajuta!

Ioan

Scoala Focul Sacru      www.foculsacru.ro

About scoalafoculsacru

Scopul Şcolii Focul Sacru este "Renaşterea spirituală a naţiunii române", parte integrantă a marelui proiect hristic, acela care se referă la unitatea spirituală a Planetei, adică "o singură turmă şi un singur Păstor”. Considerăm că acest deziderat va putea fi realizat numai prin întoarcerea la credinţă a oamenilor, la o credinţă reală, manifestă. De aceea, principala misiune a discipolilor Şcolii Focul Sacru este să ajute cât mai mulţi oameni să conştientizeze, existenţa lui Dumnezeu.
This entry was posted in Initiere, Initiere spirituala, Rugaciune, Spiritualitate, Testimonial and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Rugaciunea

  1. Gelu says:

    Ce sa spun…credeam ca…e simplu sa te rogi,dar se pare ca nu e chiar asa.Daca stau sa ma gindesc…am fost educeti,sa zic asa,intr-un mod in care…..ne aduceam aminte de Dumnezeu cind aveam cite un necaz sau o problema in care…aveam nevoie de ajutorul Lui.In rest…rare ori cind spuneam cite o rugaciune inainte de culcare,cit despre mers la biserica…si mai rar.
    Cred ca asta a fost viata majoritatii dintre noi -si cind spun aceasta ma gindesc la majoritatea oamenilor care au trait in…,,vremea de trista amintire a comunismului”.Si chiar si acum.Probabil ca acesta este motivul pentru care viata este asa de dura…poate Dumnezeu ne da motive sa ne rugam pentru ca,se vede treaba,doar atunci ne aducem aminte de El.
    Sunt convins ca daca toti am incerca macar sa ne rugam…macar cu rugaciunea trupului,lumea ar incepe sa fie mai buna chiar din acel moment.
    Imi cer iertare daca din nestiinta am spus ceva ce nu se cuvine sau ne la locul lui.
    Doamne ajuta!

  2. Alina DD says:

    “Rugaciunea este un lucru foarte bun atunci cand se face cu gand curat, adica atunci cand Îi multumim lui Dumnezeu nu numai pentru ca ne da, dar si pentru ca nu ne da ceea ce Îi cerem, pentru ca si binele si raul sunt spre folosul nostru. Asadar, chiar si atunci cand nu primim, primim prin faptul ca n-am primit ceea ce nu este bine pentru noi. Exista cazuri in care neimplinirea unei cereri este mai folositoare. Si atunci, ceea ce socotim ca este un esec e de fapt o fapta de izbanda.
    De aceea, sa nu ne intristam cand Dumnezeu intarzie sa ne implineasca rugaciunile. Sa nu ne pierdem rabdarea. Oare nu are prea bunul Dumnezeu puterea sa ne dea ceea ce cerem, chiar inainte ca noi sa formulam cererea? Fireste ca are putere, dar asteapta de la noi un pretext sa ne ajute cu dreapta socotinta. De aceea, prin rugaciunea noastra, sa-I oferim lui Dumnezeu pretext sa ne ajute si sa asteptam cu credinta si nadejde ca El sa ne daruiasca bunatatea Sa cu intelepciune. Ne-a dat ceea ce am cerut? Atunci sa-i multumim. Nu ne-a dat? Sa-I multumim si in acest caz, pentru ca noi nu cunoastem, ca El, ce este bine pentru noi.
    Trebuie sa mai spunem, ca de multe ori, Dumnezeu nu refuza o anumita cerere, ci doar intarzie implinirea ei. De ce? Pentru ca folosindu-Se de lipirea inimii noastre de acea dorinta, ne trage mai aproape de El. De multe ori, parintii nu implinesc dorintele copiilor lor, dar nu pentru ca nu i-ar iubi, ci pentru a-i tine aproape de ei.
    Cu alte cuvinte, rugaciunea noastra este eficienta daca:
    - suntem vrednici sa primim ceea ce cerem;
    - cererea noastra este potrivita cu voia lui Dumnezeu;
    - ne rugam neincetat;
    - alergam mereu la Dumnezeu;
    - cerem ceea ce este de folos pentru noi.
    Nici chiar dreptii care se roaga lui Dumnezeu nu sunt ascultati daca nu trebuie sa fie ascultati. Cine este mai drept decat Apostolul Pavel? Si totusi, pentru ca a cerut ceva ce nu ii era de folos, nu a fost ascultat. “De trei ori am rugat pe Domnul” scrie acesta. Iar raspunsul lui Dumnezeu a fost: ” Iti este de ajuns harul Meu” (2 Cor.12:8-9).

    Dincolo de aceasta, mai exista un lucru care face ca rugaciunea noastra sa fie zadarnica, si anume lipsa pocaintei. Ne rugam, dar de la pacat nu ne infranam.

    Rugaciunea este un medicament, iar daca nu stim cum sa luam acest medicament, nu ne vom folosi niciodata de pe urma puterii sale.” Sfantul Ioan Gura de Aur

    Deci, VOIA TA DOAMNE SA SE FACA, cu noi si prin noi. Doamne-ajuta !!!
    Cu speranta,
    Alina

Lasă un răspuns

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s